PARFUM DE PRIMAVARA
Soarele zambeste ca un suveran caruia i s-a daruit un urmas. In regatul-i albastru, norii albi si pufosi danseaza. Zapada s-a ascuns in odai rememorand parca rasetele de copii, fularele colorate si trecatorii suparati.
O vrabiuta isi curata grabita penele langa un caine ce doarme incalzit de
soare. Oamenii alearga in sus si-n jos, grabiti si preocupati doar de gandurile
lor. Doar indragostitii si batranii mai au timp sa respire, plimbandu-se de
mana. Pe trotuar, un batran priveste multumit kilogramul de mere pe care-l duce
in mana dreapta. In stanga, protejeaza trei garoafe galbene.
Anii se risipesc oarecum in dreptul ochilor si incepi sa te-ntrebi cu
privire la stralucirea lor de alta data.
Din directia opusa o fata se apropie. Trece absenta privind doar trotuarul,
desi in sus e cu mult mai frumos. Fusta neagra de voal, se joaca pe genunchii
ei cand paseste. Isi strange pe langa ea hainuta verde, eleganta, ca si cum ar
vrea sa se apere de un viscol interior. Vantul ii imprastie parul in mii de
suvite. Esarfa neagra, aruncata lejer, isi flutura franjurile ca si cum ar cere
ajutor. Ochelarii cu rame negre ascund cumva ochii mari si negrii. Mana stanga
poarta strans o batistuta. Plange.
O mamica isi priveste fericita copilul, in timp ce impinge caruciorul de-a lungul
bulevardului strajuit de castani. Un copil ignora mana tatalui sau si merge
singur. Un cersetor, pierdut intr-o lume trista, sta ghemuit langa zidul rece
si nu cere nimic. Pe o banca, un altul doarme. Un batran priveste spre masa de
sah ca si cum urmeaza o mutare importanta... E singur. Cativa porumbei zboara
cautand din priviri ceva frimituri.
Pe o banca mai indepartata, o batrana ca un cocolos de ani, sta cu privirea
tinta. O sacosa murdara se opreste din orice miscare langa piciorul ei. Un colt
de paine parca sta domol in ea.
Fata este atrasa pentru o clipa de imagine si nu rezista tentatiei de a
trece pe acea alee. Se apropie de batrana si se aseaza langa ea. Batrana nu o
priveste. Un stol de porumbei se aseaza timid in apropiere. Soarele atinge bland
iar timpul pare ca s-a oprit pentru moment. Fata observa uimita boabele de grau
care inconjoara batrana.... Se apleaca si ia cateva, intinzand palma.
Dintr-o data, porumbei si vrabiute strabat dintr-o parte in alta aerul
pentru a-si dobandi pretioasele boabe.
Batrana priveste la intreaga actiune ca la ceva foarte obisnuit. Un ambalaj
iesit din sacosa murdara de rafie, este singurul martor al unei clipe de o
stralucire discreta. Fata isi pune mainile peste mainile batranei si o intreaba
ceva. Batrana o refuza, pare ca nu vrea sa vorbeasca. Fata cantareste parca un
pic totul si apoi dispare. Se intoarce dupa cateva minute cu cateva pungi in
maini pe care le inghesuie emotionata in sacosa de la picioarele bancii si
pastreaza doar una. O desface. Din ambalajul colorat se iveste un cozonac mic
si pufos.
Batrana se uita ca la o minune la bucata de cozonac si mainile-i tremura de
emotie. Se uita intrebator spre fata. Ea zambeste si spune: „astazi este ziua
mea, dumneata si cu mine o sa ne-mbatam cu un cozonac cu ocazia asta”. Batrana
rade rusinata. Zambetul ii este complet lipsit de dinti. Lasa de-o parte bucata
de cozonac, ii spune fetei cateva cuvinte frumoase drept urare, apoi incepe sa
manance. Din cand in cand se uita spre sacosa si multumeste.
O doamna, alaturi, priveste scena. Un trecator se uita si el lung. In
apropiere o fata citeste. Scena este inimaginabil de frumoasa. O batrana
lipsita de multe bucurii si o fata imbracata frumos se amuza si glumesc cu
bucati de cozonac in maini. Randuri de porumbei se bucura de masa imbelsugata,
cu atentie aranjata de catre o batrana saraca.
Dintr-un leagan din apropiere se aude un gals de copil, rade fericit. Vrabiutele ciripesc si ele vesele. Soarele coboara spre apus colorand minunat cerul. Un tanar saluta fata care alearga acum grabita. Un soi de pace coboara peste oras. Peste toate, primavara emotionata isi sterge o lacrima obraznica cu un colt de batista.
A reusit si de data asta.
